Când Este Necesară Imagistica Radiologică în Bolile Anale?

Când Este Necesară Imagistica Radiologică în Bolile Anale?

Deși bolile anale sunt frecvente în societate, ele sunt adesea neglijate și diagnosticate târziu.

Simptome precum durerea, secrețiile, sângerările sau umflăturile din această zonă pot fi în

multe cazuri evaluate printr-un simplu examen fizic. Totuși, uneori este necesară o analiză

mai detaliată. În astfel de situații intervin tehnicile de imagistică radiologică. În special în

bolile anale complexe sau recurente, imagistica devine cheia unui diagnostic precis.

Este Examenul Fizic Suficient?

Examinarea de către medic este primul și cel mai important pas în diagnosticarea bolilor

regiunii anale. Afecțiuni precum hemoroizii, fisurile anale sau abcesele simple pot fi, în

general, evaluate prin tușeu rectal sau anuscopie. Cu toate acestea, în anumite cazuri,

bazarea exclusivă pe aceste metode poate împiedica stabilirea unui diagnostic corect. În

special canalele fistuloase interne, abcesele profunde, infecțiile extinse sau formațiunile

apropiate de mușchii anali pot să nu fie observate la examinarea clasică. În aceste cazuri

complexe, tehnicile imagistice contribuie decisiv la clarificarea diagnosticului.

Când Este Necesară Imagistica?

Investigațiile radiologice nu sunt efectuate de rutină la fiecare pacient. Totuși, imagistica

avansată devine indispensabilă în următoarele situații:

 Suspiciune de fistulă anală cu orificiu extern neclar

 Abcese anale recurente unde trebuie identificat traseul intern

 Plângeri persistente sau recidive postoperatorii

 Suspiciune de afectare a mușchiului sfincter (naștere, traumatisme)

 Suspiciune de masă internă, tumoră sau leziune în regiunea anală

 Incontinență anală (gaze/fecale): evaluarea structurii sfincteriene

 Extinderea unor boli dermatologice în jurul anusului

În astfel de cazuri, imagistica oferă o imagine clară a stării pacientului. Un diagnostic precis

este esențial pentru un tratament corect și confortul pacientului.

Metode de Imagistică Utilizate

  1. IRM Pelvin (IRM pentru Fistule)

IRM-ul pelvin, în special cel pentru fistule, permite vizualizarea clară a anatomiei

fistulelor anale. Oferă detalii despre relația canalului fistulos cu mușchii sfincterieni și

localizarea orificiului intern. Este foarte util mai ales în cazurile recidivante sau deja

operate.

  1. Ecografie Endoanală

Această metodă oferă imagini de înaltă rezoluție ale canalului anal și mușchilor

sfincterieni. Este foarte valoroasă în incontinența anală, rupturi musculare sau

defecte de sfincter. De asemenea, poate detecta abcese mici sau fistule superficiale.

  1. Tomografie Computerizată (CT)

CT-ul este utilizat în special în urgențe, mai ales când există infecții extinse sau

abcese profunde. Oferă detalii despre extinderea abcesului, prezența celulitei sau

raportul cu organele pelvine.

Leave a reply