Mâncărime Anală – Pentru ce Boli Este un Simptom?

Mâncărime anală – pentru ce boli este un simptom?

Mâncărimea anală, cunoscută sub denumirea medicală de pruritus ani, este o problemă frecventă cu care se confruntă multe persoane la un moment dat în viață, provocând disconfort și reducând calitatea vieții. Deși este de obicei temporară și cauzată de motive simple, uneori poate fi un semn al unei probleme de sănătate mai grave. Se estimează că aproximativ 45% dintre oameni se confruntă cu mâncărime anală la un moment dat în viață. Această afecțiune poate provoca jenă și anxietate în situații sociale, poate perturba somnul și poate cauza disconfort constant. Prin urmare, este esențial să înțelegem cauza mâncărimii și să găsim soluțiile potrivite.

Scopul acestui articol este de a examina în mod cuprinzător cauzele posibile ale mâncărimii anale, de la cele mai simple la cele mai grave, pentru a clarifica ce boli pot fi simptomul acesteia și pentru a explica pas cu pas procesul de la diagnosticare la tratament.

 

De ce regiunea anală este mai predispusă la mâncărime?

Regiunea anală, adică canalul anal și împrejurimile sale, este extrem de susceptibilă la mâncărime datorită structurii sale anatomice. Această piele sensibilă, bogată în terminații nervoase, este expusă constant la umiditate, frecare și substanțe potențial iritante din fecale. În plus, inelul muscular al sfincterului anal, care controlează defecarea și rămâne contractat, poate afecta circulația sângelui în zonă și poate provoca tensiune.

pot provoca. Aceste caracteristici anatomice și fiziologice fac ca regiunea anală să fie mai susceptibilă la infecții, reacții alergice și iritații, declanșând cu ușurință mecanismul de mâncărime.

Factori de risc comuni care declanșează mâncărimea

Principalii factori de risc care pot declanșa mâncărimea anală includ umezeala, anumite alimente, practicile de igienă deficitare și problemele intestinale cronice.

Anumiți factori pot crește riscul de mâncărime anală (pruritus ani), favorizând apariția acestei afecțiuni neplăcute. Acești factori de risc sunt, în general, legați de stilul de viață, dieta și obiceiurile de igienă:

  • Transpirație excesivă și umiditate: Obezitatea, vremea caldă sau purtarea de lenjerie intimă sintetică și strâmtă pot determina menținerea umidității constante în zona respectivă. Acest lucru creează un mediu propice pentru macerarea pielii (înmuierea și deteriorarea acesteia) și dezvoltarea microorganismelor, cum ar fi ciupercile.
  • Obiceiuri alimentare: alimentele picante, alimentele acide, cum ar fi roșiile și citricele, și produsele cu cofeină, cum ar fi cafeaua, ceaiul și ciocolata, pot declanșa mâncărimi la unele persoane, prin creșterea proprietăților iritante ale fecalelor sau relaxarea mușchilor anali.
  • Obiceiuri de igienă: Igiena inadecvată sau excesivă poate perturba echilibrul delicat din zonă. Utilizarea hârtiei igienice parfumate, a șervețelelor umede pe bază de alcool sau a săpunurilor agresive dăunează barierei protectoare a pielii.
  • Probleme intestinale cronice: Diareea sau constipația persistentă creează stres mecanic în zona anală, ducând la iritații și, în consecință, la mâncărime.

Cauze posibile ale mâncărimii anale

Mâncărimea anală poate avea o gamă largă de cauze, de la simple iritații ale pielii până la boli sistemice grave. Înțelegerea acestor cauze posibile este importantă pentru un diagnostic corect.

Hemoroizi (noduli)

Hemoroizii sunt vene umflate în canalul anal și sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale mâncărimii. Aceste vene umflate provoacă scurgeri de mucus și acumularea de umiditate în zonă, iritând constant pielea. De asemenea, îngreunează curățarea completă, ducând la fecale

Resturile pot rămâne în zonă și pot provoca mâncărime. Sângerarea și durerea în timpul mișcărilor intestinale sunt, de asemenea, simptome frecvente ale hemoroizilor.

Fisura anală

O fisură anală este o ruptură mică, dar extrem de dureroasă, a pielii anusului, cauzată de obicei de scaune dure sau diaree prelungită. Această ruptură apare în zona sensibilă cunoscută sub numele de canal anal.

  • Fisură anală acută: o ruptură superficială recent formată, care se vindecă de obicei în câteva săptămâni cu ajustări ale dietei și creme topice.
  • Fisură anală cronică: fisuri care durează mai mult de șase săptămâni și nu se vindecă. Fisura anală cronicăcreează un cerc vicios: durerea provoacă spasme musculare involuntare și severe în mușchiul sfincteruluianal intern. Acest spasm muscular reduce fluxul sanguin către zonă, împiedicând vindecarea rănii. Inflamația și spasmele din timpul procesului de vindecare duc la mâncărimi severe.

Infecții fungice (Candidoză)

Datorită naturii sale calde și umede, regiunea perianală este un teren ideal pentru infecțiile fungice, în special Candida albicans. Această afecțiune provoacă mâncărime persistentă și intensă, adesea însoțită de o senzație de arsură. Riscul de infecție fungică este crescut la pacienții diabetici, la cei care au luat recent antibiotice și la persoanele cu sistemul imunitar compromis.

Infecții parazitare (Oxiuri – Enterobioză)

Infecția cu oxiuri, care este deosebit de frecventă la copii, este una dintre cele mai cunoscute cauze ale mâncărimii anale. Paraziții femele migrează spre zona anală noaptea pentru a-și depune ouăle. Această mișcare provoacă mâncărimi severe, care se intensifică noaptea și vă pot trezi din somn. Deoarece se transmite ușor, de obicei este necesar să se trateze întreaga familie.

Igiena deficitară sau excesivă

Echilibrul este esențial. Igiena deficitară permite rămânerea materiilor fecale pe piele, provocând iritații chimice și mâncărimi. Cu toate acestea, igiena excesivă este la fel de dăunătoare. Spălarea frecventă a zonei cu săpunuri dure, frecarea sau utilizarea produselor parfumate îndepărtează stratul natural de ulei protector al pielii, deschizând calea către un tip de dermatită de contact care provoacă uscăciune, crăpături și mâncărime cronică.

Afecțiuni dermatologice (eczeme, psoriazis, reacții alergice)

Afecțiunile generale ale pielii, cum ar fi dermatita atopică (eczema) și psoriazisul, pot afecta și zona perineală. Aceste afecțiuni provoacă roșeață, descuamare, îngroșare și mâncărimi ale pielii dificil de controlat. În plus, dermatita de contact dezvoltată ca răspuns la substanțele chimice din săpunuri, detergenți, creme sau anumite țesături poate provoca, de asemenea, mâncărime ca reacție alergică.

Boli sistemice (diabet, boli tiroidiene)

Uneori, mâncărimea anală poate fi o reflectare a unei probleme în altă parte a corpului. Diabetul necontrolat crește susceptibilitatea la infecții fungice din cauza nivelului ridicat al zahărului din sânge. În plus, afecțiuni precum bolile hepatice, insuficiența renală sau funcționarea neregulată a glandei tiroide pot afecta sângele.

Acumularea de toxine în sânge poate provoca mâncărimi generale ale pielii, care pot fi mai vizibile în zona anală.

Factori legați de dietă și nutriție

Anumite alimente pot declanșa direct mâncărimi anale sau pot agrava starea existentă. Băuturile cu cofeină, cum ar fi cafeaua, ceaiul și cola, ciocolata, roșiile, alimentele picante și consumul excesiv de produse lactate pot determina relaxarea mușchilor sfincterului anal la unele persoane, ducând la scurgeri mici, imperceptibile și iritații ale pielii.

Iritații legate de diaree sau constipație

Diareea cronică irită sever pielea din zona anală din cauza mișcărilor intestinale frecvente și a naturii acide a scaunului. În schimb, constipația cronică crește riscul de fisuri anale și hemoroizi din cauza scaunelor dure și voluminoase. Pentru a preveni aceste afecțiuni, este important să creșteți aportul de fibre și, dacă este necesar, să utilizați laxative, conform recomandărilor medicului.

Expunerea la iritanți

Hârtia igienică colorată și parfumată, șervețelele umede pe bază de alcool, săpunurile dure, pudrele și unele medicamente topice pot irita pielea sensibilă din cauza substanțelor chimice pe care le conțin. Hainele strâmte din țesături sintetice, cum ar fi poliesterul, pot împiedica respirația zonei, ducând la acumularea de umiditate și iritații cauzate de frecare.

Fistula anală și polipul anal

Fistula anală este un tunel anormal care se formează între canalul anal și pielea din jurul anusului și este, de obicei, rezultatul unui abces anterior. Secreția constantă sau intermitentă de puroi din acest tunel provoacă umezeală și iritație cronică a pielii, ducând la mâncărime persistentă. Tratamentul necesită aproape întotdeauna metode chirurgicale. Polipii anali, pe de altă parte, sunt excrescențe benigne care se formează în canalul anal și, în cazuri rare, pot provoca secreții sau iritații, ducând la mâncărime.

Virusul Monkeypox (MPOX)

Virusul Monkeypox (MPOX) este un virus clasificat ca boală zoonotică, ceea ce înseamnă că poate fi transmis de la animale la oameni. Poate provoca erupții cutanate dureroase și leziuni, în special în zona anală și genitală. Aceste leziuni pot provoca mâncărime severă în timpul procesului de vindecare sau atunci când se adaugă o infecție secundară. Simptome sistemice, cum ar fi febra și ganglionii limfatici umflați, pot însoți, de asemenea, boala. Diferite variante ale virusului (varianta africană, varianta vest-africană, varianta Clade 1) pot afecta gravitatea bolii.

Cancerul colorectal și alte tipuri de cancer de piele

Deși rare, mâncărimile anale persistente care nu răspund la tratament pot fi un semn al unui cancer subiacent. Cancerele de piele, cum ar fi cancerul anal, boala Bowen sau boala Paget perianală, pot începe cu leziuni roșii, scuamoase, asemănătoare eczemelor, și mâncărimi. În mod similar, un cancer colorectal localizat în partea inferioară a rectului poate provoca, de asemenea, mâncărime secundară, ducând la iritații, secreții sau sângerări în zonă. Severitatea simptomelor este, în general, legată de stadiul cancerului. Prin urmare, această posibilitate trebuie exclusă, în special în cazurile de mâncărime prelungită care nu răspunde la tratamentele standard.

Procesul de diagnosticare și tratament

Examinarea medicală și colectarea istoricului medical

Primul pas către un diagnostic precis este ascultarea atentă a istoricului medical al pacientului. Medicul va întreba când a început mâncărimea, cât de severă este, dacă se agravează noaptea, obiceiurile intestinale, dieta, produsele de igienă utilizate și orice simptome asociate (durere, sângerare, secreții etc.). Apoi, se va efectua o examinare fizică atentă pentru a observa orice semne de fisuri, hemoroizi, dermatită sau infecție în zonă.

Metode de diagnostic necesare

Dacă examinarea fizică este insuficientă sau dacă se suspectează o afecțiune gravă, pot fi necesare teste suplimentare:

  • Analize de sânge: pot fi solicitate analize de sângedacă se suspectează o cauză sistemică, cum ar fi diabetul, afecțiuni tiroidiene sau hepatice.
  • Probe de scaun și tampoane: Se poate preleva o probă de scaun dacă se suspectează prezența paraziților, iar din leziune se poate preleva un tampon pentru testarea PCR (reacție înlanț a polimerazei) dacă se suspectează infecții fungice sau virale, cum ar fi MPOX. Testarea anticorpilorpoate fi utilizată și pentru detectarea infecțiilor anterioare.
  • Biopsie: Se prelevează o mică probă de țesut și se trimite pentru examinare patologică pentru a determina dacă leziunea cutanată este canceroasă sau reprezintă o afecțiune dermatologică specifică.
  • Teste endoscopice și radiologice: Dacă mâncărimea este însoțită de sângerare sau dacă există riscul de cancer colorectal, poate fi necesară o colonoscopie pentru a vizualiza interiorul intestinelor. În cazurile de fistulă anală complexă sau de suspiciune de tumoră, pot fi solicitate teste radiologice avansate, cum ar fi tomografia computerizată (CT).

Abordare de bază: tratarea cauzei principale

Cel mai eficient tratament pentru mâncărimea anală este eliminarea cauzei principale. De exemplu, dacă există o infecție, se administrează un tratament adecvat cu antibiotice sau antifungice. Dacă cauza este fisura anală cronică, tratamentul se face în etape:

  1. Modificări ale dietei și laxative.
  2. Creme topicespeciale care ameliorează spasmele musculare.
  3. Relaxarea temporară a mușchiului cu tratament cu Botox.
  4. Dacă aceste metode eșuează, metodele chirurgicale, cum ar fi chirurgia LIS(sfincterotomie laterală internă), oferă o soluție permanentă.

În cazuri precum fistula anală, sunt aproape întotdeauna necesare metode chirurgicale sau intervenții medicale mai moderne, cum ar fi tratamentul cu laser.

Metode de ameliorare a simptomelor

Pot fi utilizate diverse metode pentru ameliorarea mâncărimii în timp ce se tratează cauza principală. Medicamentele topice protectoare cu doze mici de steroizi sau oxid de zinc, utilizate la recomandarea medicului, pot ajuta la controlul simptomelor. Aplicarea de comprese reci și băile de șezut cu apă caldă sunt, de asemenea, eficiente în ameliorarea zonei și întreruperea ciclului mâncărime-scărpinare.

Schimbări ale stilului de viață și remedii casnice

  • Alimentație: Preveniți constipația consumând alimente bogate în fibre (legume, fructe, cereale integrale) și multă apă. Evitați alimentele picante, acide și cofeinizate pentru o perioadă, dacă credeți că acestea provoacă mâncărimi.
  • Igiena: După fiecare mișcare intestinală, curățați ușor zona numai cu apă călduță și uscați-o cu un prosop moale, tamponând ușor. Evitați cu orice preț săpunul, șervețelele umede și produsele parfumate.
  • Îmbrăcăminte: Alegeți lenjerie intimă din bumbac, largă, care permite pielii să respire.
  • Evitați să vă scărpinați: Scărpinatul irită și mai mult pielea și creează un cerc vicios care agravează starea. Menținerea unghiilor scurte și purtarea mănușilor de bumbac noaptea vă pot ajuta să controlați nevoia de a vă scărpina.

Când trebuie să consultați un medic?

Mâncărimea anală dispare de obicei în câteva zile cu remedii casnice. Cu toate acestea, trebuie să consultați un proctolog (boli anale), dermatolog sau chirurg general dacă se aplică oricare dintre următoarele:

  • Mâncărimea durează mai mult de două săptămâni sau se agravează.
  • Mâncărimea este însoțită de sângerare din anus, durere severă sau secreții urât mirositoare.
  • Dacă există o umflătură vizibilă, umflătură sau o rană care nu se vindecă în zonă.
  • Dacă mâncărimea vă afectează în mod semnificativ viața de zi cu zi și calitatea somnului.
  • Dacă există simptome suplimentare, cum ar fi pierderea inexplicabilă în greutate sau modificări ale obiceiurilor intestinale.

Diagnosticul precoce previne trecerea cu vederea a afecțiunilor grave, cum ar fi cancerul, facilitează procesul de tratament și vă permite să vă recăpătați rapid calitatea vieții. Luați în serios acest simptom și nu ezitați să solicitați ajutorul unui specialist.

Leave a reply